vineri, 12 ianuarie 2018

, , , , , , , , , ,

Top 10 cele mai bune cărți citite în 2017


Acum că a trecut și Revelionul, cu burta plină de la atâtea bunătăți, încep anul cu multă forță, scriind câteva articole. 2017 a fost un an foarte bun din punct de vedere al cărților citite, însă astăzi o să vă prezint numai 10 cele mai bune cărți citite de mine în 2017!

P.S: Mi-a fost foarte greu să aleg ordinea cărților, pentru că toate mi-au ajuns la inimă.



10. Sclipind la ultimul vagon, de Andreea Blându
Cu toţii am simţit măcar o dată în viaţă acei fluturi în stomac ce nu ne dau pace, care ne demonstrează cu câtă intensitate putem ajunge să iubim un om, cu toţii am simţit cum ni se ofileşte inima de durere, de dor, de gelozie, pentru că dragostea înseamnă dedicare, compromisuri, sacrificii. Dragostea este tot ce-i mai bun şi mai frumos, este fericirea absolută. Când n-o avem tânjim după ea, iar când o avem trebuie să profităm de moment.

Un tren, o destinaţie şi o persoană ne pot schimba viaţa. O întâlnire aparent banală într-un compartiment al unui tren ce duce spre Braşov devine mai mult decât mi-am imaginat. Oamenii, în general, comunică pe parcursul călătoriei, dar când ajung la destinaţie devin iar străini. Însă, asta nu s-a întâmplat şi în acest roman, între cei doi fiind o conexiune puternică.

Recenzia complet
ă - aici.

9. Aviatoarea, de Sandra Coroian


Ştiţi vorba aceea că esenţele tari se ţin în sticluţe mici? Ei bine, mi-am dat seama că este adevărată. Deşi Aviatoarea are foarte puţine pagini (mi-aş fi dorit să aibă mai multe), conţinutul ei este de-a dreptul minunat şi merită citită de oricine; atât de iubitorii de SF, cât şi de cei pasionaţi de alte genuri literare, căci Aviatoarea are toate elementele necesare pentru a crea o poveste interesantă, plină de suspans şi de acţiune.

Aviatoarea este un roman drag mie ce a reuşit să îmi transmită toate sentimentele posibile şi imposibile. Acum sunt în agonie, iar în clipa următoare ajung în extaz (şi invers).

Recenzia completă - aici

8. Felinare stinse, de Cristina Oţel


„Felinare stinse” a fost pentru mine ca un pansament aşezat pe o rană. Cu o acţiune complexă, romanul reuşeşte să îţi stârnească curiozitatea prin misterul personajelor, citind pagină după pagină până la sfârşit.

Sorina este o tânără adolescentă de doar 17 ani, având o vârstă potrivită distracţiei, însă ea are cu totul şi cu totul alte probleme. Este o adolescentă atipică, neînţeleasă de cei din jur, neînţeleasă nici de ea însăşi care are parte de o suferinţă constantă. Părinţii ei au o părere foarte proastă despre ea, de cele mai multe ori mama ei o ceartă pe motivul că nu o să reuşească în viaţă, că este "bună de nimic". Astfel, Sorina ajunge să se desconsidere, crezând că are numai defecte şi nu mai crede în oameni şi nici în ea.

Recenzia complet
ă - aici.

7. Milk and honey, de Rupi Kaur


„Milk and honey” este un volum de poezii ce este structurat în 4 părți: The Hurting, The Loving, The Breaking și The Healing. Mi-a plăcut mult cartea, fiindcă am dat de o profunzime aparte, chiar dacă majoritatea poeziilor sunt destul de simple. Recomand să o citiți în engleză, pentru că în română pare că își pierde din profunzime.


6. Nerve, de Jeanne Ryan


Pentru mine Nerve a fost ca o gură de aer proaspăt, a fost o lectură ușoară ce m-a făcut să uit de stresul de la școală. M-am apucat de ea vinerea într-o oră la care nu făceam nimic și am terminat-o seara. Dacă ați văzut filmul, trebuie să vă spun că nu se aseamănă mai deloc cu romanul, deci puteți să îi acordați și lui o șansă. Nu vă spun mai multe despre această carte, fiindcă sunt sigură că știți deja despre ce este vorba.

5. Ugly Love, de Colleen Hoover


Prima carte pe care am citit-o de la editura Epica și, totodată, prima de la Colleen Hoover. Când am fost la verișoara mea acasă și am văzut-o, nu m-am putut abține și m-am apucat de ea, urmând să o continui acasă și să i-o aduc altă dată. Țin minte și acum că am stat noaptea până pe la 2-3 ca să o termin, pentru că muream de curiozitate de a afla ce se va întâmpla cu protagoniștii. Pentru iubitorii de romance, această carte este potrivită!

4. Fata cea bună, de Mary Kubica


„Fata cea bună” este un thriller excepţional care te va lăsa cu gura căscată dacă decizi să îi acorzi o şansă. Un thriller care te învaţă că în familiile perfecte nimic nu este ceea ce pare, că aparenţele înşală. Un roman captivant, uşor de citit, care îţi va ridica multe semne de întrebare chiar şi după terminarea lecturii. 

Recenzia completă - aici.

3. Sunt aici, de Clélie Avit




Odată cu citirea acestei cărți, pot spune că anul 2017 l-am încheiat foarte frumos. O carte micuță, de numai 169 de pagini, a reușit să mă emoționeze și să mă facă să lăcrimez.

2. Cum să trăiești veșnic, de Sally Nicholls


„Numele meu este Sam. Acum, când citești asta, eu probabil că nu mai trăiesc."

Este prima propoziție de pe coperta din spate și reușește să îmi dea fiori de fiecare dată când o recitesc. Acei primi fiori au făcut ca eu să dau gata romanul în câteva ore, doar pentru a afla povestea tânărului Sam. Leucemia, o boală care încearcă să distrugă tot ce prinde, îi este dată pe nedrept lui Sam de la o vârstă fragedă și îi marchează în totalitate întreaga viață.

Recenzia completă - aici.

1. Inima mea şi alte găuri negre, de Jasmine Warga



Inima mea şi alte găuri negre este precum un pansament pus pe o rană sângerândă; la început îţi provoacă durere, dar la final reuşeşte să îţi vindece rana, aducându-ţi alinarea. Asta am simţit şi eu în cazul acestui roman . Cu cât citeam mai mult, cu atât mă simţeam mai îndurerată de situaţia lui Aysel, de viaţa mizerabilă pe care nu o merita. Sinceră să fiu, niciun om n-ar fi meritat-o.

„Să fiu sinceră, îmi petrec cea mai mare parte a timpului gândindu-mă la moarte, la uitare, la sfârşit.”

Recenzia completă - aici.




Cam acesta a fost top-ul celor mai bune cărți pe care le-am citit în 2017. Sper că v-a plăcut!

Care sunt cărțile voastre preferate din 2017? Nu ezitați să îmi spuneți!

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

luni, 8 ianuarie 2018

, , , , , ,

Recenzie: „Nebunul alb" - Allex Truşcă



Titlu: Nebunul alb

Autor: Allex Truşcă

Anul apariţiei: 2017

Categorie: Literatura Română

Colecție: Fantasy Fanatic

Numărul de pagini: 192

Editura: Quantum Publishers



Descriere

„Lui Erin, un băiat modest, crescut la țară, i se pregătește un destin neașteptat. I se șoptește despre asta în vise premonitorii, însă nu îi este ușor să cuprindă magnitudinea sacrificiului care i se pretinde pentru a salva întreaga omenire.
Călătoria fascinantă a lui Erin și a celor câțiva însoțitori hărăziți de mâna sorții are loc într-un context pe care nimeni, până acum, n-a mai îndrăznit să-l plaseze într-un roman.

Împleteşte vise, premoniţii, elemente paranormale, un strop de filosofie şi magie, într-o poveste fantastică plină de aventuri, în care creaturi mitice se înfruntă, având la bază clasica temă a binelui şi a răului, a luminii şi a întunericului. Un basm frumos pentru cei mari…"


Despre autorul romanului


„Salutare, eu sunt “Nebunul Alb”.

De fapt, eu sunt Allex, autorul romanului “Nebunul Alb”. Uneori, chiar destul de des, mă identific cu el, dar asta e cu totul altă poveste ;). Scriu fantasy, îmi place să amestec fapte şi întâmplări reale cu fantasticul, cu explicaţii ocult-religioase, încerc să creez controverse şi să depăşesc limite. E prima mea carte, dar promit că vor mai urma. Citiţi-mă, criticaţi-mă, dar nu va opriţi să visaţi!

Cu mult drag, Allex"


Părerea mea

Mi-am propus ca în anul 2018 să ies din zona mea de confort. Cu acest gând am pornit lupta mea împotriva fantasy-ului. Pe parcursul primelor 30 de pagini, cam așa, eram atât de nervoasă, pentru că nu înțelegeam absolut nimic. Am avut gândul de a abandona această carte, însă mă bucur că nu am făcut-o. Cu cât înaintam, cu atât vedeam că încep să înțeleg povestea și paginile se scurgeau, parcă, încetul cu încetul.

Mi-au trebuit 4 zile ca să finalizez romanul, dar au meritat. Sunt mândră de mine că am decis să nu abandonez această carte, deși inițial nu era pe placul meu.

Erin este un tânăr băiat ce a plecat de la părinții săi pentru a învăța la Academie. După mai mulți ani se întoarce să își viziteze părinții, dar și statuia unui înger, statuie ce îi bântuie visele de când a părăsit satul în care a copilărit.

„Da trebuie să ajung acolo, cât mai repede. Nu știu de ce, dar simt că ceva mă cheamă în acea direcție... Dintotdeauna m-a chemat."
Ajuns la statuia aceea, totul se schimbă. Timp de 6 nopți, Erin are vise ciudate, o voce spunându-i de fiecare dată să afle cine este el și să își amintească asta. Toate visele au ceva în comun: lupta dintre Bine și Rău, însă de fiecare dată are un deznodământ tragic pentru Erin și armata sa, fiind mereu învinși.

Lumea era doar o tablă imensă de joc pentru doi stăpâni, unul Bun şi unul Rău, însă la fel de cruzi. Un joc în care cei doi se odihnesc pentru o mie de ani, iar apoi la finalul partidei, învingătorul distruge lumea învinsului. Apoi, reaşează piesele şi se pregătesc din nou, la fel de sadici, pentru o nouă încleştare."
Oricât de mult ar fi încercat el, planul bine pus la punct al Stăpânului Întunericului a dat roade la fiecare bătălie, iar Erin își pierduse speranța că vor putea să îl înfrângă.

De fiecare dată, un altul, dar mereu el. De fiecare dată un luptător, dar de alt fel. De fiecare dată acelaşi scop, dar alte arme. De fiecare dată, indiferent cum ar fi luptat, deznodământul era acelaşi, fusese învins."
Erin simțea că a șaptea luptă este aproape și cum nimic nu este întâmplător, ajunge să vorbească cu Regele și devine comandantul armatei. Are ideea de a încerca să unească Oamenii cu Vrăjitorii, Cavalerii, Călugării, Asasinii și nu în ultimul rând cu Îngerii. Erin a dat dovadă de curaj și a reușit să îi convingă pe ceilalți să se alăture lor. O fărâmă de speranță se ivea în armata lui Erin. Poate, totuși, nu era totul pierdut...

Oameni, vrăjitori, călugări, asasini și îngeri, vom lupta cot la cot, unul lângă altul. Ca frații. Pentru că asta suntem, la urma urmei, în fața primejdiei ce ne așteaptă. Suntem frați unul lângă altul, frați în fața Tatălui." 
Vor putea oare de data aceasta să învingă armata Necromantului? Sau va avea Stăpânul Întunericului un as în mânecă? Tot ce vă spun e că nu mă așteptam la un asemenea final și aștept o continuare a romanului. (Sper să și apară, pentru că finalul nu m-a lămurit.)

„Deci, ăsta e planul: înviem Îngerii renegaţi, mergem la Rege, facem planul de luptă, oprim la cârciumă, batem ţăranii, plecăm la luptă şi poate învingem şi Necromantul. De acord? Mai vrea cineva să facă ceva?"
Pe lângă toatea astea, mi-a plăcut că a fost vorba și de dragoste, o poveste de dragoste destul de complicată. Vă las pe voi să aflați de ce! 

„Nebunul alb" este despre bine și rău, pace și război, pierdere și regăsire. Pentru pasionații de fantasy clar este un must-read, iar pentru ceilalți puteți să o considerați o provocare. O luptă dintre voi și acest gen. Eu am reușit și am învins, deci se poate, nu? 


Citatul preferat

„Totul în viață este o partidă de șah, totul este o lecție de filozofie."

RATING: 4/5


Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!
Cartea poate fi comandată de aici.
Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.


Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

marți, 2 ianuarie 2018

, , , , , , , ,

Recenzie: „Cum să trăiești veșnic" - Sally Nicholls

Titlu: Cum să trăiești veșnic

Titlu original: Ways to Live Forever

Autor: Sally Nicholls

Traducere: Luiza Mohonea

Data apariției: Iunie 2017

Colecție: Premium

Numărul de pagini: 224

Vârsta recomandată: 10-15 ani

Editura: Gama


Descriere

„Sam Oliver McQueen are 11 ani și este bolnav de leucemie. Jurnalul lui este o mărturie înduioșătoare despre dorințele și frământările unui copil care știe că nu mai are mult de trăit, dar care celebrează viața prin fiecare gest și gând."

Despre autoare


Sally Nicholls este o autoare britanică de cărți pentru copii și adolescenți, laureată a prestigiosului Waterstones Children's Book Prize. Spune că i-a plăcut dintotdeauna să scrie și încă din copilărie era convinsă că „se va face scriitoare" când va crește mare. Acum locuiește în Oxford, alături de soțul și de fiul ei, și scrie în continuare.Romanul de debut al scriitoarei britanice Sally Nicholls a câștigat numeroase premii literare, printre care Waterstones Children’s Book Prize, Concorde Book Award şi Luchs Prize pentru „Cea mai bună carte a anului” în Germania.

Părerea mea


Datorită minunaţilor oameni de la editura Gama ce mi-au oferit această carte pentru recenzie, am reușit să ies dintr-un imens Reading Slump (din cauza școlii și a lipsei de timp). Această cărticică drăgălașă m-a fascinat întru totul, încă de la început. Coperta simplă, dar care îți sare imediat în ochi, alături de un sinopsis misterios, mi-a dat de înțeles că lecturarea acestui roman va fi un deliciu după care voi tânji la final.


Dacă ați sărit de descriere, întoarceți-va și citiți-o, iar apoi spuneți-mi, nu vă îndeamnă să îi dați o șansă acestui roman?


„Numele meu este Sam. Acum, când citești asta, eu probabil că nu mai trăiesc."

Este prima propoziție de pe coperta din spate și reușește să îmi dea fiori de fiecare dată când o recitesc. Acei primi fiori au făcut ca eu să dau gata romanul în câteva ore, doar pentru a afla povestea tânărului Sam. Leucemia, o boală care încearcă să distrugă tot ce prinde, îi este dată pe nedrept lui Sam de la o vârstă fragedă și îi marchează în totalitate întreaga viață.


Cartea este scrisă din perspectiva lui Sam și este ca un jurnal pentru acesta ce conține liste cu informații despre el, povești, desene, întrebări la care Sam nu are vreun răspuns și curiozități despre diverse subiecte de care este atras băiețelul. Cel mai important, în acest jurnal este reprezentată povestea lui, povestea lui Sam.

Din cauza bolii, Sam a ajuns de mai multe ori în spital, însă a avut norocul de a da peste un băiat care avea, la rândul sau, un destin crud, fiind și el bolnav. Sam și Felix au ajuns să fie cei mai buni prieteni, să învețe împreună acasă alături de profesoara lor și să fie acolo unul pentru celălalt. Am apreciat foarte mult relația de prietenie dintre cei doi. Sinceră, reală, nu ca în prezent... 
Sam are o listă de dorințe pe care ar vrea să le îndeplinească, însă crede că nu va avea șansa asta niciodată. Felix se dovedește a fi un prieten bun și îl ajută în a-și împlini dorințele. 

Având un limbaj simplu și inocent, romanul de debut al lui Sally Nicholls reușește, cu siguranță, să emoționeze fiecare cititor.


„Cum să trăiești veșnic" nu e o carte pe care o citești, ci e o carte pe care o simți până în măduva oaselor. O recomand atât copiilor, cât și celor mari!

RATING: 5/5


Sponsorizare


Cartea a fost oferită de Editura Gama pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult! 
Cartea poate fi achiziţionată de aici


Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

luni, 1 ianuarie 2018

,

New Year Book Tag


Am fost nominalizată de Oni de la Books vs Reality la un tag drăguț, făcut chiar de el. Având în vedere că este sfârșitul anului, m-am gândit că ar fi drăguț să îl fac. Așa că, iată-l!

1. Cea mai frumoasă copertă dintre cărțile citite în 2017. 





Fără doar și poate aceasta este cea mai frumoasă copertă dintre toate cărțile pe care le-am citit în anul 2017. Prin simplitatea sa reușește să atragă toate privirile. 


2. Cea mai bună adaptare a unei cărți pe marile ecrane și cel mai bun film văzute anul acesta? 

Nu prea sunt genul care să se uite la foarte multe filme, așadar nu am o gamă varianta din care să aleg răspunsul la această întrebare. Totuși, mi-a plăcut mult ecranizarea cărții „Nerve”, iar un film frumos pe care l-am văzut recent este „Dear Santa”, un film numai bun pentru perioada aceasta.

3. Câteva conturi de bookstagram preferate descoperite de-a lungul anului.

Iuliana Cluci
Elisabeth Sagan
Iuliana Cazan

4. Cea mai bună recenzie scrisă de tine în 2017. 

Nu știu daca este cea mai bună, însă cu siguranță este o recenzie a unei cărți pe care am simțit-o din plin. O găsiți aici, sper să vă placă și vouă, în cazul în care nu ați citit-o până acum. 

5. Unul dintre citatele tale preferate de anul acesta. 

„Te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi până când cerurile se vor împreuna cu pământul şi timpul va înceta să mai existe.” - Sandra Coroian (Aviatoarea)

6. O carte cumpărată sau primită în 2017, pe care o voiai, dar nu ai apucat încă să o citești. 

De ziua mea am primit de la o bună prietenă mai multe cărți, printre care și „Anna în veșmânt de sânge”. Deși mi-am dorit foarte mult să o citesc, fiindcă auzisem că este foarte interesantă, nu am apucat, pentru că aveam alte cărți necitite și la care trebuia să fac recenzii.

7. Numărul de cărți adăugate în biblioteca ta în anul 2017.

În jur de 60 de cărți.

8. O carte pe care regreți că ai citit-o anul acesta.

Niciodată nu o să regret că am citit vreo carte, deși uneori dau și de unele cărți care nu sunt chiar pe placul meu, iar acelea mă cam bagă într-un Reading Slump nu tocmai scurt.

9. Cea mai lungă carte citită anul ăsta.





Volumul 3 din seria After, scrisă de Anna Todd. Are 832 de pagini și am reușit să o citesc într-o singura zi, ceea ce înseamnă mult pentru mine, sinceră să fiu.

10. Un lucru random preferat în 2017.







Iubesc ploaia. Îmi place ca atunci când plouă să stau în pat, să nu fac nimic sau să citesc o carte bună și să ascult cum stropii de ploaie cad pe pământ.





Oricine poate să preia acest tag, dar să nu uitați de menționarea blogului de la care l-ați preluat, și, bineînțeles, și blogul ce a creat acest tag.

La mulți ani, dragilor! Vă doresc să aveți un 2018 fericit, cu multe bucurii și realizari! Vă mulțumesc că ați fost alături de mine în 2017 și sper să fim cât mai mulți în anul ce tocmai a venit. Fără voi nu aș fi ajuns aici, deci voi aveți toate meritele! ♥

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

marți, 26 decembrie 2017

, , , ,

Recenzie: „Homo in fabula" - Mircea Rotaru



Titlu: Homo in fabula

Autor: Mircea Rotaru

Anul apariției: 2017

Categorie: Teatru

Numărul de pagini: 127

Editura: Emia




Părerea mea

Recunosc că nu prea mă dau în vânt după piesele de teatru, de asta nici nu am citit în afară de cele pentru școală. În schimb îmi place să merg la teatru, dar, ca orice om și, mai ales, ca orice adolescent, nu prea am timp de mers la teatru, am alte preocupări. (Asta e, nu dați cu parul!) Prin intermediul cărții lui Mircea Rotaru am simțit că a venit teatrul la mine, cu tot cu scenă, actori și cu decorul. Aseară m-am apucat de această carte, iar câteva ore mai târziu (în jurul orei 1 noaptea) am și terminat-o.
În ciuda numărului mic de pagini, autorul reușește să redea trăirile și gândurile personajelor prin 4 piese aparent simple, dar emoționante prin profunzimea lor.

Cartea este structurată în 4 piese: Stâlpul inocenței, Și Dumnezeu greșește, Un pahar de vin, Ultimul mareșal. Dintre acestea, cel mai mult mi-au plăcut prima și a treia piesă, deoarece pun accent pe trăirile și emoțiile personajelor. În schimb, celelalte adoptă teme mai puțin cunoscute de mine, despre religie, politică și istorie. 


  • În Stâlpul inocenței este vorba despre un tânăr scriitor, Matei, care vrea să își ia viața din cauza iubitei sale infidele, însă planurile îi sunt distruse de către prietenul acestuia, Alex, care îl oprește la timp. Diana, femeia din viața lui Matei, nu se mulțumește doar cu un singur bărbat, așa că umblă din floare în floare, fapt ce îi provoacă suferință lui Matei. Oare cum vor decurge lucrurile între cei doi? Vor putea să găsească o rezolvare?


  • În Și Dumnezeu greșește, Atanasie a ajuns între cele două lumi și are ocazia să poarte o discuție cu Sfântul Petru și cu Dumnezeu. În calitate de muritor, acesta pune uneele întrebări tare interesante, însă răspunsurile la ele sunt și mai și!

  • Un pahar de vin este despre dragoste, trădare și familie. Deși Violeta și Flavius sunt împreună de mai bine de un an și jumătate, mama lui Flavius nu știe de această relație. De frica mamei și de a părerii acesteia, lui Flavius i-a fost teamă să îi spună că Violeta va deveni soția lui. Până la urmă a reușit să își învingă temerile și a invitat-o la o cină pentru a o pune la curent cu viața fiului său. Ce se va întâmplaacolo este palpitant, iar din acest motiv este piesa mea preferată.

  • În Ultimul mareșal se pune accent pe istoria țării, ceea ce pe mine nu prea mă atrage, sinceră să fiu. Această piesă debutează cu discuția aprinsă dintre Horia Sima și mareșalul Ion Antonescu. Prin intermediul acestei piese, noi, cititorii, suntem martorii strategiilor bine-făcute.

Nu vreau să vă spun mai multe despre aceste piese, pentru că, dacă v-aș spune, tot farmecul s-ar risipi.
Așadar, dacă vreți să încercați ceva nou, să ieșiți din zona voastră de confort, vă recomand să citiți „Homo in fabula"!

RATING: 3/5


Sponsorizare

Cartea a fost oferită de autor pentru recenzie. Îţi mulţumesc pentru carte şi mult succes în continuare, Mircea!
Cartea se poate comanda de aici.

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

vineri, 1 decembrie 2017

, , , , , , , , ,

Citeşte româneşte!



La mulți ani, dragi români! Dacă tot astăzi am celebrat ziua națională a României, m-am gândit să fac un articol mai interesant despre lecturile noastre cu care ar trebui să ne mândrim, deoarece am avut și încă avem în ţară autori care merită apreciați și susținuți.

O să încep cu autorii clasici pe care i-am citit de-a lungul timpului și care mi-au plăcut în mod excepțional. 

  • Nichita Stănescu. Poeziile lui sunt incredibile, din punctul meu de vedere; au o sensibilitate aparte transpusă în versuri prin viziunea melancolică a poetului asupra vieții. Poezia care m-a determinat să mai citesc creaţii de ale Nichitei Stănescu se numește Emoție de toamnă" și o să o scriu mai jos.
                                     Emoție de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
                cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
                   Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
                   că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
                           că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
                     și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
                        Şi-atunci mă apropii de pietre și tac,
                           iau cuvintele și le-nec în mare.
                           Șuier luna și o răsar și o prefac

                                  într-o dragoste mare.

  • Mircea Eliade: un scriitor pe care îl apreciez de când am citit romanul Maitreyi". Dacă încă nu l-aţi citit, vă recomand să o faceţi! Mie mi-a plăcut mult şi merită să încercaţi.

  • Ioan Slavici. Deşi prima operă pe care am studiat-o de la acest autor nu m-a impresionat, mai exact Mara" (să fiu sinceră, nici nu am terminat-o), Moara cu Noroc" chiar mi-a plăcut şi nu a fost o lectură grea; cred că şi datorită faptului că este o nuvelă realist-psihologică, dacă nu ar fi avut tenta aceasta legată de psihologie şi de condiţia umană, probabil nu mi-ar fi plăcut.
Mai sunt autori care îmi plac, însă aceştia mi-au stârnit interesul.

Iar acum vreau să vă recomand şi câţiva autori români contemporani ce nu m-au lăsat deloc indiferentă.

  • Sandra Coroian. Deşi eu nu sunt o amatoare a SF-urilor, cărţile ei au ceva aparte şi mă bucur că am avut ocazia de a încerca ceva nou, ieşind astfel din zona de confort.

  • *Click aici şi aici pentru a citi recenziile cărţilor Sandrei.

  • Andreea Blându. De la Andreea am citit Sclipind la ultimul vagon" şi a fost de ajuns pentru a adora stilul profund de a scrie al autoarei. Probabil şi din cauză că romanele de dragoste sunt slăbiciunea mea; pur şi simplu aş citi acest gen 25/24 şi tot nu m-aş sătura!
*Vezi recenzia aici.

  • Cristina Oţel. Mă bucur că am avut posibilitatea de a citi Felinare stinse". În ciuda numărului mare de pagini (la vremea aia aşa consideram), am devorat cartea asta în mai puţin de o zi, printre teme şi lecţii, ceea ce înseamnă ceva, nu?
*Click aici pentru a afla mai multe despre această carte.

Cam acestea au fost recomandările zilei de 1 Decembrie. Încă o dată vă urez un călduros la mulţi ani! Să fiţi sănătoşi, fericiţi, iubiţi şi să aveţi parte de lecturi minunate, aşa ca voi!

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!

Share:
Read More