sâmbătă, 25 februarie 2017

Recenzie: „Sclipind la ultimul vagon” - Andreea Blându



Titlu: Sclipind la ultimul vagon

Autor: Andreea Blându

Data apariției: Noiembrie 2016

Categorie: Dragoste

Numărul de pagini: 236

Editura: Librex 







Descriere

„Mai mult decât un roman de dragoste, Sclipind la ultimul vagon este o poveste sfâșietoare, intens psihologică, având în vedere introspecțiile și adevărurile atribuite personajelor.
Sunt explorate sentimente, fapte și atitudini care depășesc granițele rațiunii.
Iubirea devine un sentiment imprevizbil care reunește contradicții ce depășesc orice barieră.
El, bărbatul cuceritor, aflat între două lumi ale iubirii, dar, mai presus de toate, fixat în egoismul iubirii de sine, se va complăcea - totuși - în iubirea domestică.
Cealaltă, ideală, va rămâne un vis...


Ea, adolesecenta romantică, exuberantă, își trăiește sfâșietor, la maximum, prima iubire, paralel cu sentimentul apăsător că acela pe care îl iubește nemărginit, este, el însuși mărginit într-o căsătorie.”

Despre autoarea romanului



Tânăra autoare a scris „Sclipind la ultimul vagon” pe când aceasta era în clasa a XI-a la un liceu din Hunedoara, având atunci 18 ani. Scrierea cărţii nu a durat mai mult de 6 luni de zile. Iniţial, romanul a fost publicat la Editura Emia, însă, trei ani mai târziu, a apărut la una dintre cele mai cunoscute edituri din România, mai exact la Editura Librex.

Părerea mea

Cu toţii am simţit măcar o dată în viaţă acei fluturi în stomac ce nu ne dau pace, care ne demonstrează cu câtă intensitate putem ajunge să iubim un om, cu toţii am simţit cum ni se ofileşte inima de durere, de dor, de gelozie, pentru că dragostea înseamnă dedicare, compromisuri, sacrificii. Dragostea este tot ce-i mai bun şi mai frumos, este fericirea absolută. Când n-o avem tânjim după ea, iar când o avem trebuie să profităm de moment.

Un tren, o destinaţie şi o persoană ne pot schimba viaţa. O întâlnire aparent banală într-un compartiment al unui tren ce duce spre Braşov devine mai mult decât mi-am imaginat. Oamenii, în general, comunică pe parcursul călătoriei, dar când ajung la destinaţie devin iar străini. Însă, asta nu s-a întâmplat şi în acest roman, între cei doi fiind o conexiune puternică. Pe parcursul călătoriei se tachinează şi se privesc fără încetare. Din cauza orgoliului, tânăra adolescentă nu i-a dat numărul ei de telefon lui Eric. Parcă ar fi prevăzut că asta se va întâmpla, căci pe spatele portretului Nidiei, Eric şi-a notat numărul de telefon, sperând că ea îl va suna. A doua zi de când ajunsese acasă, Nidia nu a mai ezitat şi şi-a făcut curaj să îl sune pe cel la care s-a tot gândit de când a părăsit compartimentul trenului. De atunci, între cei doi se înfiripă ceva nemaivăzut, o iubire ce pare compromisă din cauza diferenţei mari de vârstă. Dar detaliul acesta nu o opreşte pe Nidia să îl iubească tot mai mult pe Eric, în schimb bărbatul nu ştie dacă tot ce simte este pură iubire sau o simplă atracţie ce îl face să-şi dorească să deţină controlul asupra adolescentei. Relaţia lor este dificilă, datorită distanţei dintre cei doi; el la Timişoara, ea la Braşov şi a faptului că Eric este însurat.

Eric ajunge să devină ca un drog pentru ea, reprezintă binele şi răul ei, deopotrivă. O perioadă în care cei doi nu şi-au mai vorbit, câteva secrete aflate despre familia ei şi pierderea unei persoane dragi, o transformă brusc pe tânăra adolescentă de 18 ani optimistă şi pozitivă, într-o femeie marcată de durere. Îşi găseşte puterea de a continua să lupte în iubirea pe care i-o poartă lui Eric, lăsându-se condusă de paşii dragostei.

Va putea oare să îşi găsească fericirea alături de Eric? Vor avea ei un final fericit, în care iubirea triumfă? Puteţi afla toate aceste detalii doar dacă citiţi cartea „Sclipind la ultimul vagon”, vă asigur că o să rămâneţi surprinşi de marele final. Eu una nu am reuşit să anticipez ce se va întâmpla la sfârşit. 

Pot afirma că am citit cartea pe nerăsuflate, în doar câteva ore, deoarece m-a atras foarte mult misterul acesteia şi povestea în sine. Este o carte ce merită citită de oricine, nu doar de cei care citesc romance, având un caracter de bildungsroman (=maturizarea personajului) şi o tentă psihologică cu temele cu care ne confruntăm zilnic: timpul, singurătatea, diferenţa de vârstă, fericirea. Pe scurt, viaţa şi tot ce înseamnă ea.

Citate preferate

„Dar nu trecutul e cel care se întoarce, oamenii sunt cei care nu îl pot smulge definitiv şi îi caută neîncetat urmele, atunci când amintirea acestuia e prea profundă ca să mai fie îngropată.”

„Cineva spunea că atunci când iubeşti eşti puternic tocmai pentru că ai curajul să devii vulnerabil.”

„Nu-ţi pot promite că nu te voi face să suferi niciodată, dar pot jura că te voi iubi până în ziua în care voi muri.”

„Cred că am ajuns să trăiesc doar pentru că iubesc…”

„Acum mă găseşti printre rândurile astea , fără sens … şi ştii că încă sunt aici pentru că reuşeşti involuntar … să mă simţi în fiecare adiere a vântului, în fiecare oftat special, în fiecare încercare de a respira…”

RATING: 5/5


Sponsorizare

Îi mulţumesc Andreei pentru  mi-a oferit şansa de a face posibilă această recenzie!

Carte se poate achiziţiona de aici, cu doar 23,10 lei.
Share:

15 comentarii:

  1. Frumoaas recenzia! Nu am cirtit cartea dar o am pe lista .

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu am citit cartea , dar cum mi-am promis ca lunar o sa incerc sa citesc macar o carte scrisa de un autor roman sunt convinsa ca pana la sfarsitul anului o sa reusesc

    RăspundețiȘtergere
  3. Super recenzia! Voi ține cont de recomandare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vai, am această carte, o adoooor!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu am citit inca, cartea dar când voi putea, o voi cumpăra. Sigur îmi va placea.

    RăspundețiȘtergere
  6. frumoasa recenzia...nu am citit cartea, dar am auzit numai lucruri bune despre ea asa ca imi doresc foarte mult sa o citesc si eu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Pe mine una chiar m-a emoţionat povestea cărţii.

      Ștergere