Recenzie: „Sertarul cu ură” - Anca Zaharia

Titlu: Sertarul cu ură

Autor: Anca Zaharia

Data apariției: Septembrie 2015

Categorie: Poezie

Colecţie: Karth

Numărul de pagini: 88

Editura: Herg Benet

Prezentare

„Sertarul cu ură te contaminează, într-un final, de viață, dar nu una îmbrăcată regulamentar și decent în haine care nu i se potrivesc, menite doar să dea bine în ochiul privitorului, ci una dezgolită și reală, așa cum poate fi și a ta, dacă ai avea curaj s-o privești în față. Iar ăsta e cel mai important și mai sincer lucru pe care-l poate face poezia pentru tine.” - Cristina Nemerovschi

„În orice caz, poezia Ancăi-Elena Zaharia e dură şi directă, iar după ce o dezbraci (imaginar) de procedee & tehnici poţi vedea verdicte & concluzii tăioase & nemiloase: „fiecare punct negru e un răspuns/fiecare rid de la colțul gurii/e o întrebare/fiecare cută de grăsime de pe burtă/e o revoltă mută și apoi resemnare tristă“. Stări şi sentimente exprimate cu multă exactitate, ca-ntr-o strofă din poemul 59: „dacă nu apeși la timp/mori / dacă apeși mai devreme/cu o secundă/mori“. Un debut foarte tare. Lectură utilă şi… plăcută!”- Mihail Vakulovski

„O voce poetică stranie, care poate să captiveze atenția.” - Vlad Toma

Despre autoarea cărţii

„M-am născut acum niște ani într-o zonă pe care regret că o știu. Toate explicațiile pentru varianta prezentă se găsesc acolo, în Moldova copilăriei mele, deci nu dați vina exclusiv pe mine. Nu-mi place că mă cheamă și Elena, dar am altele de rezolvat în viață, nu schimbarea unui prenume.

Citesc și scriu de pe la 2-3 ani, acestea erau alternativa la trăit în realitatea tristă de sat din Bacău.

Am făcut multă școală, toată pe la Facultatea de Litere (Universitatea Transilvania, Brașov), și evident că voi fi mereu o vânzătoare cu mare pasiune pentru citit. Am scris pe Hyperliteratura.ro timp de aproape 2 ani, scriu pe Serial Readers tot de vreo 2, am lucrat ca librar aproape 3 ani, încep zilnic câteva proiecte pe care nu le voi finaliza niciodată, dar toate au cumva legătură cu literele și hârtia. Blogul Irrefutabilis este cel mai longeviv proiect personal.

Am câștigat, în adolescență, premii la diverse concursuri de creație literară – fain mod de a-mi pretrece timpul. Îmi place să citesc (și asta e ușor), îmi place să scriu (asta e ceva mai greu), dar lucrul în care cred cu tărie acum, la 20 și puțin de ani, e că scrisul e singura activitate constantă din viața mea. Nu-mi plac oamenii, dar îmi plac cititorii!”

Părerea mea

Sertarul cu ură este primul volum de poezii pe care l-am citit până acum şi nu regret. Felul în care reuşeşte să transmită Anca, autoarea cărţii, este unic şi te impresionează. Sarcasmul şi ironia sunt de multe ori utilizate în poeziile ei, transmiţând într-un mod mai puţin întâlnit trăirile şi punctele de vedere ale Ancăi. Deşi poeziile Ancăi nu au rimă şi nu respectă structura poeziilor cu care m-am obişnuit de-a lungul timpului, ele au ceva aparte şi te fac să analizezi cu atenţie evenimentele din jurul tău, lăsându-ţi o amprentă în suflet. La început mi s-a părut destul de ciudată această abordare, dar pe parcurs m-am obişnuit cu stilul autoarei. 

Poeziile abordează diferite teme, majoritatea sunt inspirate din problemele cotidiene ale societăţii actuale şi de lumea crudă în care trăim. Cel mai mult mi-au plăcut temele despre iubire şi despre moarte ce au reuşit să mă emoţioneze. 

Titlul cărţii te intrigă să citeşti şi să aflii despre ce e vorba. Iar când începi să citeşti, realizezi că autoarea îşi exprimă părerile prin intermediul scrisului, sugerând că realitatea este crudă, dureroasă şi nu are milă faţă de nimeni. De altfel, cartea are ca sentiment predominant ura, ura dintre oameni ce este nemărginită. 

Citind cartea Ancăi, eşti nevoit să îţi deschizi ochii şi să priveşti cruda realitate în care trăim.

Citate preferate

„va fi bine să mă îmbrac cu tine” 

„nu-i frumos 

să visezi la nemurire 

atunci când ştii că eşti 

mort”

„nu ştii când eşti mort 

şi asta e cel mai bine” 

„dacă nu apeşi la timp 

mori 

dacă apeşi mai devreme 

cu o secundă 

mori” 

RATING: 3/5

I-am acordat 3 stele, deoarece unele poezii au fost destul de ciudate şi nu le-am înţeles prea bine. Dar în rest, cartea merită citită, căci te învaţă să fii realist.

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de autoare pentru recenzie. Cartea poate fi achiziţionată de aici, cu doar 9,90 lei. 

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!♥

Read More

Recenzie: „Nu te împiedica de mine, te implor!” - Georgiana Vâju

Titlu: Nu te împiedica de mine, te implor!

Autor: Georgiana Vâju

Anul apariției: Decembrie 2016

Categorie: Literatura Română

Colecţie: Alfa

Numărul de pagini: 202

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„O relație pasională, ce o consumă și o intoxică, dar de care a căpătat o dependență periculoasă, o aduce pe Ana în pragul confuziei. Dându-și seama că derapează, se internează de bunăvoie într-un sanatoriu pentru a-și trata suferințele sufletului.

Aici îl cunoaște pe Iv, medicul ei curant...”

Despre autoarea romanului

„Eu nu scriu de când mă știu; de fapt, habar nu am de când scriu, știu doar că o fac. Îmi plac cuvintele nerostite, cele care prind contur în gând, dar din varii motive rămân captive acolo. Și e păcat, pentru că, de foarte multe ori, se întâmplă ca întreaga noastră ființă să fie concentrată în gânduri fără glas. Ca să prindă viață și cele nerostite, eu le-am eliberat. Și mi-a plăcut, s-au adunat, s-au conturat.”- Georgiana Vâju

Părerea mea

Mi-am dorit cu ardoare să citesc această carte în urma unui citat viral pe care l-am văzut pe Facebook. Mă făcea curioasă, în ciuda faptului că nu ştiam nimic despre carte şi totuşi mă atrăgea atât de mult. Aflând din ce carte este, bineînţeles că am căutat pe internet o poză cu coperta romanului şi am rămas plăcut impresionată de ce am văzut. În clipele ce au urmat mi-am dat seama că trebuie să o citesc.

„Nu te împiedica de mine, te implor!” este un roman de dragoste cu tentă psihologică ce ilustrează sentimentele umane şi se focusează pe ele. Iubirea, pasiunea, dorul, tristeţea şi suferinţa reprezintă amalganul de sentimente prin care trece Ana, personajul principal de altfel, o femeie în vârstă de 32 de ani care, de bună-voie, se internează într-un sanatoriu pentru a-şi reface sufletul. Însă, ce nu ştie ea este că acolo inima ei va deveni mai confuză odată cu apariţia medicului ce o are în grijă.

Cartea este scrisă la persoana I, Ana împărtăşindu-ne toate ideile, sentimentele şi gândurile ce o apasă pe parcursul şederii la sanatoriu şi nu numai. Încetul cu încetul ajunge să îi destăinuie medicului ei motivul pentru care a ajuns în stare de depresie. Ce o adusese pe Ana în pragul suferinţei era o dragoste neîmpărtăşită din trecut, pe care, dorindu-şi să o depăşească, s-a avântat într-o relaţie ce s-a dovedit într-un final a fi toxică, provocându-i o dependenţă incredibil de periculoasă. Între cei doi a fost la început pasiune, dar atât. Ţineau unul la altul, dar nu erau îndrăgostiţi. Mai degrabă între cei doi era o relaţie specială de prietenie. 

Ajunsă la sanatoriu, în cabinetul doctorului are o discuţie cu acesta şi aflăm care sunt viciile Anei şi care sunt pasiunile ei.

„― Am vicii. Fumez şi beau găleţi de cafea. Nu consum alcool, măcar atât. 

[...] 

- După vicii, am tot felul de pasiuni, unele mai domestice, altele mai ciudate: să privesc cerul, gâzele, să văd plantele crescând, săascult susurul apei, să merg desculţă prin ploaie şi prin nisip, să conduc, să ascult muzică la maximum în căşti şi să desenez. Îmi place culoarea albastru şi toate nuanţele din spectrul ei, îmi plac animalele, hainele sport, îmi place să mă port fără machiaj.”

Ivan Dumitru este medicul de cel mult 40 de ani, care are grijă de Ana în cele 4 săptămâni în care pacienta va fi acolo. Ana îl vede ca pe un bărbat misterios, serios şi, deşi doctorul vrea să ascundă de ochii lumii, este şi trist. Ce am apreciat la această secvenţă este sinceritatea pe care o gândeşte protagonista la adresa aspectului fizic al lui Iv. Mai mult chiar, ea apreciază sufletul, nu aspectul fizic care e trecător.

„Abia acum îl vedeam. Era înalt şi avea nişte ochi căprui calzi şi blânzi. Nu era un bărbat frumos să-ţi pice faţa, dar nici urât să dai să fugi, avea un aer de mister, seriozitate şi tristeţe. Părea un suflet bun, eu puteam vedea dincolo de chip, şi acolo era căldură.”

Relaţia dintre Ana şi Iv evoluează treptat; încet, dar sigur. Între ei se leagă ceva mai profund decât relaţia dintre un doctor şi o pacientă. Ba chiar Iv nu îi ascunde faptul că începe să nutrească sentimente pentru ea. Şi ea, de altfel, simte chimia dintre cei doi şi consideră că Iv ar putea fi ancora ce îi va salva sufletul de dependenţa toxică ce nu îi dă pace. 

Pe de o parte, Ana simte că nu poate să îi răspundă cu aceleaşi sentimente, din cauza neîncrederii pe care o avea în ea.

„Vai, Iv! Să nu te încrezi în mine niciodată. Sunt un dezastru. Şi mai ales, nu te împiedica de mine, te implor! O să-ţi fracturezi sufletul.” 

Dacă va depăşi starea de depresie în care se află şi dacă vreţi să aflaţi cum va decurge relaţia dintre Ana şi Iv, veţi putea afla doar dacă citiţi cartea. Eu vă recomand să o faceţi, deoarece este o lectură uşoară pe care o citeşti în câteva ore, datorită modului autoarei de a scrie şi vă asigur că, odată ce intraţi în poveste, nu o să mai puteţi să vă opriţi până nu o terminaţi. 

Povestea însă nu se va sfârşi la finalul romanului, deoarece urmează să fie publicat volumul al doilea pe care abia aştept să îl savurez din plin, la fel ca şi pe primul.

Mai jos aveţi şi trailer-ul cărţii.

RATING: 5/5

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers.
Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.  

Read More

Recenzie: „Între pământ şi apă” - Raluca Andreea Chiper

Titlu: Între pământ şi apă

Autor: Raluca Andreea Chiper

Data apariției: Iulie 2016

Categorie: Romance

Numărul de pagini: 368

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Karina Baldin, o tânără balerină ce promite să lumineze cele mai cunoscute scene ale lumii cu talentul său, se îndrăgostește de noul fotograf al Academiei de Balet. Pentru inima ei neîncercată până atunci de astfel de sentimente, emoțiile acestei iubiri se dovedesc covârșitoare, mai ales că legătura dintre cei doi nu este dintre acelea pe care societatea să le vadă cu ochi buni.”

Scriitoarea Raluca Andreea Chiper, un talent indiscutabil al literaturii contemporane, ne poartă cu a sa măiestrie magică în mânuirea cuvântului scris, în lumi care ne captivează în totalitate. Între pământ și apă este o lectură la care cititorul se va gândi multă vreme după ce a întors și ultima pagină.

Părerea mea

Între pământ şi apă este o carte cu o poveste de viaţă care te emoţionează pe tot parcursul lecturării romanului. Scriitoarea reuşeşte să se joace cu emoţiile într-un mod deosebit prin prisma limbajului expresiv. Aceasta se foloseşte de sentimentele transmise, pe care le accentuează intens, pentru a face ca cititorul să se simtă implicat în acţiunea trăită de personaje. Mi-a plăcut mult felul în care erau descrise trăirile personajelor în strânsă relaţie cu vremea de afară, deşi, sinceră să fiu, la început mă cam săturasem de paginile umplute cu descriere şi îmi doream să ajung mai repede la partea cu acţiune.

Scriitoarea îşi începe romanul cu un text destul de lung de al lui Luis Borjes, având că temă viaţa şi învăţămintele ei de-a lungul timpului. Voi lăsa mai jos un citat pe care îl ador.

„Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită nu se va mai repeta niciodată.”

Romanul surprinde atât trecutul protagonistei, cât şi prezentul în care supravieţuieşte, căci de trăit, a încetat să o facă cu mult timp în urmă. Karina Baldin este o balerină în floarea vârstei, la cei 18 ani ai săi, cu un viitor ce poate să îi surâdă în lumea artistică. Asta până îl întâlneşte pe el, pe noul fotograf al Academiei de Balet la care Karina studiază.

Deşi la prima vedere Karinei nu îi place de Dragoş, fotograful Academiei, după câteva întâmplări ajunge să îşi dorească prietenia lui. Ceea ce nu ştie ea este faptul că acea prietenie va deveni o iubire obsesivă din partea ei ce îi va face bine, dar şi mult rău. Ajunge să se culce cu el în gând şi să se trezească tot la fel. 

Karina Baldin este o tânără destul de ciudată, având în vedere că nu se apropie de colegii de la Academie. Este mai mereu tristă, îngândurată şi visătoare. Când nu este la antrenamente, îi place să stea singură împreună cu gândurile ei. Depune mult efort la antrenamente pentru a ajunge prim-balerină, în ciuda rănilor sângerânde ce îi atacă în permanenţă picioarele. Karina este implicată pentru a-şi atinge ţelul până să îl cunoască pe el.

Dragoş Ahtum este un celebru artist căruia îi place să picteze, să deseneze şi să fotografieze. Este un familist, având o soţie frumoasă şi trei copii minunaţi. 

Cei doi ajung să se cunoască în ziua când, Dragoş împreună cu fiica lui sosesc la Academia de Balet pentru rolul de Cenuşăreasa, cu ocazia zilei de naştere a fiicei lui. Cea care o vrea pe Karina să danseze la ziua de naştere este însăşi sărbătorita, deşi tatăl ei crede că ar fi mai bine să se mai uite la alte fete. 
Încă de la această primă întâlnire, Karina îşi doreşte să îi demonstreze lui Dragoş că nu este o copilă şi că este o balerină excepţională. După aceea, în inima fetei apare dorinţa de a lega o prietenie cu Dragoş. Cei doi comunică prin intermediul mesajelor o bună perioadă de timp, Karina ajunge să se distanţeze şi de puţinii prieteni pe care îi are şi în gândul ei apare numai el. Concentrarea şi silinţa de a da tot ce e mai bun la antrenamente scad, dezamăgindu-şi astfel instructorii.

„―Karina...eşti ciudată! Chiar nu mai vrei să îţi revii?”

Iubirea pe care Karina i-o poartă lui Dragoş o distruge şi o aduce la viaţă, deopotrivă. Ea îl iubeşte obsesiv şi sincer, dar oare el nutreşte aceleaşi sentimente? 

Nepăsarea lui în multe clipe, ignoranţa de a-i răspunde Karinei la mesaje îi provoacă acesteia suferinţă, multă suferinţă. Şi totuşi, tânăra fată acceptă şi îl iartă de fiecare dată, deoarece Dragoş devenise ca un drog pentru ea.

„…mă trezeam în fiecare dimineaţă în altă viaţă, într-una care parcă nu ar trebui să îmi aparţină, şi totuşi era a mea, nu mă puteam desprinde de ea.”

Pentru a afla cum evoluează situaţia dintre cei doi, vă las pe voi să aflaţi! Sunt sigură că o să rămâneţi şi voi surprinşi. 

„Între pământ şi apă” este o lectură emoţionantă ce evidenţiază sensibilitatea cu care autoarea a scris cartea şi se observă cu uşurinţă că este un roman scris cu sufletul şi transpus prin intermediul cuvintelor.

Citate preferate

„Dorul este o luptă continuă între înţelepciune şi demenţă, între visare şi realitate.” 

„momentele sunt ca stelele. Apar, sclipesc, apoi pier.”

„Oamenii intră în viețile noastre pe neașteptate, mai întâi ca străini, mai apoi ca obligație, ca să ne transforme, să scoată la iveală adevărata ființă din noi, să ne cioplească, să ne schimbe pentru totdeauna.”

RATING: 5/5

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers. 
Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook

Read More

Recenzie: „Nu mă tem” - Silviu Urdea

Titlu: Nu mă tem

Autor: Silviu Urdea

Data apariției: Decembrie 2016

Categorie: Beletristică

Numărul de pagini: 286

Editura: Libris

Descriere

 „Ihrin, o doctoriţă misandră, exilată din tainele medicinei pe motive temeinice. Filip, pacientul sau prizonierul ei? 
Filip se trezeşte legat de un pat, cu o femeie hidoasă lângă el. Nu îşi aminteşte nimic legat de trecutul său, cine era şi cum s-a pomenit aici. Era ca şi când s-ar fi născut pentru a doua oară unde nu trebuie. 
Prezentul i-a lăsat-o doar pe Ihrin cu minciunile sale, împreună cu Tăciune, un motan perfid şi gras. Ihrin, femeia instabilă, obsedată de mâncare şi tot ce ţine de artă culinară, este însărcinată să ducă la bun sfârşit "tratamentul", cauzându-i, voit, dureri lui Filip. 
Având un viitor incert, Filip nu putea decât să se încreadă, sau nu, în spusele acesteia şi să îndure tortura fizică, dar şi cea de natură psihică, care la rândul ei îi va scoate o nouă latură la iveală. Cufundat în tainele întunericului, nu ştie cum vor decurge zilele. Din perspectiva lui este prizonierul unei femei nebune, psihopate, care îl torturează în fiecare zi, privându-l de libertate. 
Într-un final, doar teama este cea care o să scoată la iveală adevărul.”

Despre autorul romanului

S-a născut în iarna anului 1992, în orașul de la poalele Tâmpei.
A urmat studii de specializare în tehnica proiectărilor CAD. În anul 2011, a început cariera sportivă și a debutat în concursurile de Strongest Man din țară, urmând ca 2 ani mai târziu să fie invitat la o competiție de acest gen în SUA.
La sfârșitul anului 2012, a trăit un moment de „deja vu”, fapt care l-a determinat să înceapă să scrie un roman thriller, privind trei aspecte importante ale vieții: o dragoste pierdută, copilăria și puterea de decizie pe care o avem asupra vieții persoanelor din jurul nostru. Însă după câteva luni, această motivație începea să-și piardă sensul. Experiența s-a concretizat în romanul de debut publicat în primăvara anului 2014 la Herg Benet / Karth, „Suflet pierdut”.

Părerea mea

Încă de la început, de când am citit descrierea cărții, mi-am dat seama că acest roman se va juca cu mintea mea. Și asta a și făcut de la primele pagini până la ultimele. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult genul thriller, eu fiind înnebunită după romance, dar m-am înșelat. Având un număr relativ redus de pagini, 286 la număr, cartea se poate citi lejer în câteva ore.

Romanul este alcătuit din 22 de capitole, un prolog și un epilog. Povestea debutează cu prologul, ce inițial mi s-a părut bizar și nu înțelegeam legatura pe care o avea cu restul cărții, dar spre final am înțeles tot ce se întâmplase.

Filip este ținut captiv de către Ihrin, o doctoriţă nebună ce îl sechestrează într-o cameră întunecată, necunoscută, cu multe aparate medicale în jurul său. Tânărul nu îşi mai aminteşte nimic din trecutul său, cum îl cheamă, cine este şi de ce se află legat de centurile unui pat.

Ihrin este o doctoriţă nebună ce a fost dată afară de la locul de muncă, deoarece avea un comportament anormal. După cum o prezintă autorul, Ihrin este o femeie ciudată şi complicată în vârstă de 40 de ani, destul de urâtă, care reuşeşte mai mult să sperie bărbaţii decât să îi atragă. Pasiunea sau obsesia ei o reprezintă gătitul; adoră să facă preparate creative, ingenioase şi cu un aspect apetisant. 

Urăşte să vadă un fel de mâncare care nu arată bine. 

În afară de Ihrin şi de tânărul sechestrat, în acea casă părăsită mai locuieşte şi un motan gras şi blănos pe nume Tăciune. 

Atunci când Ihrin îi face o vizită, Filip îi adresează tot felul de întrebări, una dintre ele fiind: de ce îl ţine legat de pat? 

Doctoriţa încearcă să-i explice că îi vrea binele şi că se află închis în camera aceea, deoarece vrea să îl vindece. Confuz fiind, tânărul nu ştie ce să creadă. Nu-şi amintea dacă avea o boală gravă ce trebuia tratată, însă îşi amintea faptul că îi era foame, iar dacă nu primea de mâncare, stomacul lui ar fi ajuns "lipit de spate". Doctoriţa cea nebună îi administrează pe post de hrană câte o perfuzie la ambele mâini. Atunci începe adevăratul chin pentru bietul Filip. În fiecare dimineaţă, Filip are de îndurat electroşocuri, iar de fiecare dată când o bombardează pe Ihrin cu întrebări, doamna doctor mereu îi răspunde că îi vrea binele şi de aceea trebuie să facă tratamentul. 

Din cauza sechestrării ajunge să îşi imagineze voci, care îl încurajează să încerce să scape din mâinile doctoriţei nebune,intrându-i pe sub piele lui Ihrin pentru a obţine informaţii despre el şi pentru a evada din acea camera sinistră. 

Dacă îşi va duce planul până la bun sfârşit, vă las pe voi să aflaţi. Va reuşi oare să scape din mâinile lui Ihrin sau va ajunge să moară din cauza durerilor? Veţi şti asta doar dacă citiţi cartea! 

Subiectul romanului mi se pare destul de bizar. Din acest motiv, „Nu mă tem” este o carte dificilă şi doar o anumită categorie de cititori o poate înţelege. I-am acordat 4 stele, nu pentru că nu mi-a plăcut povestea în sine, ci pentru că simţeam că lipseşte ceva. Probabil şi din cauza unor expresii de la prolog care nu m-au impresionat nu i-am acordat 5 stele.

Citate preferate

 „În întuneric suntem doar unul.” 

„- Să nu-ţi fie teamă, sunt aici. 
Să nu-ţi fie teamă, când nu sunt aici.”

„- În adâncurile apelor, până şi lumina trebuie să moară.” 

„- Dar întunericul ne poate arăta lumina.”

RATING: 4/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Silviu pentru recenzie. Îţi mulţumesc şi mult succes îţi doresc! ♥

Read More