marți, 23 mai 2017

Recenzie: „Felinare stinse” - Cristina Oţel


Titlu: Felinare stinse

Autor: Cristina Oţel

Anul apariţiei: 2016

Categorie: Beletristică

Colecţie: Alfa

Numărul de pagini: 383

Editura: Quantum Publishers




Descriere

„Sorina este o adolescentă atipică.
Uneori uită.
Uneori își pierde cunoștința.
Uneori se sufocă.
Deși se implică în problemele infantile ale prietenilor ei și are o viață normală, Sorina trăiește din întrebări și dorința de a căpăta răspunsuri. Nu își descifrează identitatea, iar acest lucru o macină, iar halucinațiile care îi produc un rău atât phisic, cât și fizic, nu îi dau pace.
Adrian este caracterizat de o veselie incredibilă. Înconjurat de secrete și incertitudini, acesta face tot posibilul să îi redea bucuria. Dar afecțiunea lui îi dă de bănuit Sorinei și aceasta se trezește întrebând de ce un băiat pe care abia l-a cunoscut se comportă de parcă ar cunoaște-o de o viață?
Îi spune că o să rămână mereu lângă ea.
I-a mai promis cineva acest lucru. Dar cine?” 

Despre autoarea romanului



„Cine sunt eu?
O studentă care zâmbește de câte ori scrie, citește sau încropește o rețetă nouă.
Îmi place să scriu și să concretizez toate gândurile care umblă hai hui prin mintea mea, să citesc în nopțile de vară și să prepar rețete dulci, dar sănătoase.
Dacă nu-mi petrec timpul printre litere și ingredientele unei prăjituri, mă găsești lângă oamenii care mă fac fericită. Și lângă toți cățelușii mei.” - Cristina Oţel

Părerea mea

„Felinare stinse” a fost pentru mine ca un pansament aşezat pe o rană. Cu o acţiune complexă, romanul reuşeşte să îţi stârnească curiozitatea prin misterul personajelor, citind pagină după pagină până la sfârşit.

Sorina este o tânără adolescentă de doar 17 ani, având o vârstă potrivită distracţiei, însă ea are cu totul şi cu totul alte probleme. Este o adolescentă atipică, neînţeleasă de cei din jur, neînţeleasă nici de ea însăşi care are parte de o suferinţă constantă. Părinţii ei au o părere foarte proastă despre ea, de cele mai multe ori mama ei o ceartă pe motivul că nu o să reuşească în viaţă, că este "bună de nimic". Astfel, Sorina ajunge să se desconsidere, crezând că are numai defecte şi nu mai crede în oameni şi nici în ea.

Ceea ce nu îi dă pace este trecutul, trecut pe care nu şi-l mai aminteşte. Câteodată îi apar frânturi din trecut, dar nu reuşeşte să facă o legătură între ele. Ştie că pentru a completa puzzle-ul din viaţa ei, trebuie să găsească mai multe piese, ceea ce nu este deloc uşor, mai ales că nu ştie unde le poate găsi. 

De dragul persoanelor din jur, mai exact de dragul părinţilor, încearcă să le facă pe plac, să îi mulţumească. Sorina încearcă să fie bună la toate, pentru a-i convinge pe părinţii ei să petreacă mai mult timp cu ea. Însă, punctul de maximă intensitate apare atunci când părinţii ei acceptă o ofertă de lucru la un spital privat din Bucureşti, ea fiind nevoită să stea cu un străin, al cărui nume este Adrian. 

Încetul cu încetul cei doi se înţeleg din ce în ce mai bine, iar Sorina îşi arată adevărata mască doar în faţa lui. Însă, pe parcursul şederii lui, Sorina este convinsă că acesta va pleca mai devreme sau mai târziu de lângă ea, gândindu-se că este o povară pentru el să stea cu o adolescentă aflată într-o suferinţă acută.

Ceea ce o nelinişteşte cel mai mult pe Sorina este că toţi din jurul ei par să îi cunoască trecutul, numai ea nu îl cunoaşte. Iar când va afla, viaţa i se va schimba. Oare Sorina se va prăbuşi sau va reuşi să se ridice? Pentru a afla ce se va întâmpla în viaţa Sorinei, trebuie să citiţi cartea! 

„Felinare stinse” este o carte minunată care conţine tot ce îi trebuie pentru a fi considerată o carte bună. Am ras la multe dintre scene, am plâns, am fost enervată până peste cap de Adrian. Am apreciat-o pe Sorina, în schimb am avut o părere negativă despre părinţii săi; m-a enervat Adrian, dar mi-a şi plăcut de el, deopotrivă. Cartea aceasta a reuşit să îmi stârnească atâtea sentimente, încât ajungeam de la agonie la extaz în câteva secunde. Sinceră să fiu, acest roman merită mai multă atenţie decât primeşte. Vi-l recomand cu toată inima şi fiţi convinşi că nu veţi regreta dacă o să îl citiţi!


Citate preferate

„— Doar ține-mă de mână și nu-mi da drumul, că m-am săturat de întuneric.”

„Toate lacrimile mele… Ai spune că nu mai simt trădare din partea nimănui. Au curs de atâtea ori pe obrajii mei, din același motiv, încât aș fi crezut că s-au obișnuit cu situația. Ele, nu neapărat eu. Lacrimile mele au viață. Ele respiră și țipă în sufletul meu, ele vorbesc pe chipul meu și apoi se retrag. Dar se întorc mereu.”

„— Lectura a fost alături de mine mereu, la bine și la greu. Prietenul acela care nu te lasă niciodată.”

“În tot acest întuneric, tu ești felinarul meu aprins.”

RATING: 5/5


Sponsorizare



Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers.
Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.
Share:
Read More

sâmbătă, 20 mai 2017

Recenzie: „În umbra paşilor tăi” - Vitali Cipileaga



Titlu: În umbra paşilor tăi

Autor: Vitali Cipileaga

Data apariţiei: 23 Decembrie 2016

Categorie: Beletristică 

Numărul de pagini: 242

Editura: Bestseller 




   Descriere

Lumea lui Theodor se prăbușește în momentul în care o pierde pe Paula într-un accident rutier. De aici încolo totul își pierde orice rost. Lasă cariera în advertising, se mută cu traiul și începe o nouă viață. Însă fără Paula aceasta e o suferință continuă.
Într-o căutare interioară profundă, Theodor învață să nu mai gândească doar la timpul trecut și acceptă noile provocări ale vieții. Însă ce va face atunci când noile realități se contopesc prea mult cu trecutul său? Iar gândurile și amintirile sunt tulburate de un șir nesfârșit de întâmplări?
Un roman psihologic despre pierderi, secrete și căutări. O poveste care te strânge puternic la piept, amintindu-ți încă o dată de adevărata putere a dragostei.
Despre autorul romanului

Vitali Cipileaga este fondatorul www.devorbacutine.eu, o pagină web despre oameni, motivație și relații. A debutat cu „De vorbă cu Emma”, o carte de reflecții despre dragoste și viață, ce a cucerit inimile a zeci de mii de cititori. Este căsătorit și are un copil. „În umbra pașilor tăi”este primul său roman.

Părerea mea

Nu aveam mari aşteptări de la această carte, însă m-a surprins într-un mod plăcut. Cred că ce m-a făcut să îmi doresc să citesc cartea a fost coperta. După cum puteţi vedea şi voi, este o copertă misterioasă ce te face să te întrebi despre ce o fi oare vorba în carte (cel puţin asta mi s-a întâmplat mie, având în vedere că nu am citit descrierea până când nu am terminat cartea). Al doilea motiv a fost titlul ce m-a atras spre lecturarea acestui roman. 

Autorul mi-a stârnit interesul pe parcursul celor 42 de capitole prin naturaleţea evenimentelor relatate, sentimentelor descrise şi pe care le-am simţit profund, în ciuda faptului că se utilizează nararea la persoana a III-a. 

Cu cât citeam mai multe pagini, cu atât eram mai confuză şi povestea era ascunsă într-o taină, aflată, de abia, la finalul cărţii. Povestea este ambiguă, însă se poate citi cu uşurinţă în câteva ore. Personajele enigmatice creează intriga şi în momentul în care ajungi la acel moment, nu te mai poţi opri din citit, dorindu-ţi să aflii ce se va întâmpla în continuare. 

Începutul romanului este constituit de prăbuşirea lui Theodor din toate punctele de vedere, odată cu pierderea viitoarei sale soţii, Paula, într-un accident rutier la întoarcerea din Paris. Încă din primele pagini ne este prezentată şi povestea unui alt personaj, aflat între viaţă şi moarte pe un pat de spital. După o perioadă de 2 ani în care Theo uitase cum era să fii un om împlinit, în viaţa lui apare Laura şi încearcă să îşi acorde lui o şansă la fericire. Însă, trecutul nu-i dă pace şi se accentuează prin intermediul unor scrisori anonime primite din ce în ce mai des. Astfel, gândul că Laura ar putea să fie cea care îi trimite scrisorile anonime îl face să se îndepărteze de ea. 

În viaţa lui Theodor mai apare Carla, o tânără în vârstă de 18 ani ce dă dovadă de sensibilitate şi bunătate. Mi-a plăcut mult de ea, datorită optimismului pe care îl emană. 

În umbra paşilor tăi este un roman realist ce abordează tema eului interior. Cartea este despre iubire şi despre regăsirea noastră într-o lume ce pare pierdută. De asemenea, romanul evidenţiază că uneori iubirea poate fi eternă, chiar dacă persoana nu mai este fizic alături de noi, însă va rămâne veşnic în sufletul nostru. „În umbra paşilor tăi” ne învaţă că trebuie să ne regăsim fericirea de odinioară şi să ne lăsăm ajutaţi de cei dragi.

Încearcă să simți fericirea unei păsări atunci când este eliberată din colivie. Încearcă să trăiești viața unui fluture, știind că ea durează numai o zi.


Citate preferate


„Făcuse ceea ce nu reușea să facă în sufletul lui — ordine, pace, iubire. Și asta pentru că într-o zi își închise toate amintirile din trecut, cu rănile lui dureroase, într-un loc unde numai el avea acces.”

„Fericirea însăși e temporară, aproape că nu există. La ce bun atunci să nu te bucuri astăzi de ea?”

„Lumea nu e numai soare și zâmbet, frumusețea clipei pe care o trăim constă în diversitatea de care avem parte. Poți fi furioasă, zâmbitoare, enervată, poți fi orice vrei tu să fii. Nu vei fi mai puțin frumoasă și nici mai puțin fericită. Suntem oameni și acesta e cel mai mare dar…”

„Atunci când nu pleci, dar nici nu vrei să rămâi, provoci ambilor suferință.”

„Poți schimba un om, iubindu-l. Iar alegând să iubești, vei deveni nemuritor.”

RATING: 5/5


Dacă încă nu aţi citit cartea, eu  recomand  o faceţi!

Sponsorizare


Cartea a fost oferită de Editura Bestseller pentru recenzie. De altfel, îi mulţumesc şi autorului pentru concursul de pe pagină, fără el neavând loc. Mi-a plăcut mult cartea şi sper ca Vitali să ne încânte cu tot mai multe cărţi de genul acesteia! 
Cartea o puteţi achiziţiona de aici, cu doar 12,33 lei.

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More